O amintire despre Fr. Valentin Maria Fartade-Gabor


 

Pr. Valentin Fartade-Gabor Pr. Valentin Fartade-Gabor Pr. Valentin Fartade-Gabor

 

Pentru ce ce nu l-au cunoscut, propun o scurtă biografie, scrisă pentru a fi citită la liturghia înmormântării sale, din 7 iulie 2003.

Pr. Valentin Farţade-Gabor din Valea Mare (BC) s-a născut la Bacău în ziua de 17.12.1976, fiind al patrulea dintr-o familie cu nouă copii (3 fii şi 6 fiice). După ce a urmat ciclul şcolar primar şi gimnazial, la Şcoala generală nr. 2 din Valea Mare, în toamna anului 1991 a intrat la Seminarul Liceal Franciscan din Roman, unde a obţinut bacalaureatul în anul 1995. Pr. Luca Lucian, parohul lui în vremea aceea, recomanda pentru seminar pe acest „bun credincios şi ministrant al altarului”, cu convingerea că „tânărul, cu ajutorul bunului Dumnezeu, va reuşi să-şi realizeze vocaţia sa de a deveni un preot bun şi sfânt”.

După terminarea liceului, în toamna anului 1995, Valentin – la Huşi – începe anul de probă al noviciatului. Pr. Valentino Maragno, recomandându-l pentru profesiunea voturilor temporale, scria despre el: „Valentin a intrat motivat în noviciat şi imediat a demonstrat angajare şi seriozitate pe drumul formării. Este un tânăr bogat din punct de vedere spiritual, constant în rugăciunea personală, serios în munca de formare, atent şi capabil de a interioriza ceea ce îşi însuşeşte. Este sociabil cu fraţii şi transparent în relaţiile interpersonale” (1).

După terminarea noviciatului a fost trimis de către superiori în comunitatea formativă din Longiano-Cesena (Italia) pentru anul propedeutic şi doi ani de filozofie făcuţi la „Antonianum” din Bologna (1996-1999).

Pr. rector Fabrizio Bonelli, în relaţia lăsată, scria despre Valentin: „Excelează în rugăciunea comunitară şi mai ales în cea personală, unde este un exemplu pentru toţi fraţii. […] Se angajează mult pe drumul de creştere ascetică, lucru nu întotdeauna vizibil în exterior. Este atent la necesităţile comunităţii şi se arată generos şi disponibil în a-i ajuta pe confraţi. Foarte interesat de spiritualitatea mariană-kolbiană” (2). Până în ziua de astăzi, fr. Valentin a rămas în memoria acelor confraţi italieni cu titlul: „Fratele care se ruga mult” (3).

În 1999 este trimis pentru studii la Assisi, unde anul trecut a terminat cu succes studiile teologice. Anii de pregătire şi de formare îl conduc pe Valentin la profesiunea solemnă şi definitivă în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, făcută la Hălăuceşti, în ziua de 1 septembrie 2001. Pr. rector din Assisi, Alfredo Avallone, prezentându-l pentru profesiunea solemnă, îşi începe relaţia cu aceste cuvinte: „O istorie vocaţională – cea a lui Valentin – ce consistă într-o cale simplă de graduală intimitate cu Dumnezeu, în descoperirea de sine şi o dăruire totală în slujirea fraţilor. O istorie vocaţională marcată de fidelitate cotidiană, care îl conduce pe Valentin la descoperirea lui Dumnezeu, Tată bun şi milostiv”. Iar în relaţia care urmează mărturiseşte că „viaţa în Duh este dimensiunea cea mai trăită şi privilegiată a fr. Valentin. Foarte exigent cu sine în drumul de convertire, caută spaţii şi momente de tăcere pentru a se uni cât mai intim cu Domnul. Iese în evidenţă prin rugăciunile de mulţumire”. Şi încheie afirmând: „Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru acest frate şi să-i încredinţăm sf. Fecioare marea sa dorinţă de consacrare totală” (4).

Anul trecut, în ziua de 4 octombrie, fr. Valentin devine diacon, iar ascultarea îl trimite pentru anul de pastorală să slujească credincioşilor şi pelerinilor în sanctuarul marian din Cacica, loc potrivit pentru pregătirea la preoţie datorită unei profunde pietăţi mariane pe care fr. Valentin a cultivat-o mereu. Semnificative cuvintele pr. Romuald Bulai, superiorul şi parohul său de la Cacica, care, în relaţia scrisă pentru admiterea sa la treapta preoţiei, dă mărturie despre fr. Valentin spunând: „Am avut posibilitatea să-i admir calităţile şi virtuţile cu care Dumnezeu l-a înzestrat şi pe care printr-o grijă deosebită şi le păstrează” (5). Astfel pregătit, fr. Valentin, în ziua de 28 iunie, este sfinţit preot la Roman de către Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop de Iaşi, iar ascultarea urma să-l trimită din toamnă la Roma ca să-şi definitiveze studiile printr-o specializare în teologia spirituală.

În cererea sa pentru a fi admis la darul preoţiei, scrisă în luna aprilie a acestui an, fr. Valentin a lăsat scris: „Sunt conştient – atât cât Domnul mi-a dat să înţeleg – de marea responsabilitate şi misiune pe care Cristos, prin Biserica sa, o încredinţează acelora pe care i-a chemat şi care, în libertatea inimii, răspund la această chemare. Întru aceasta mă încredinţez Preasfintei Treimi în care îşi află originea orice vocaţie şi misiune, mijlocirii preasfintei Fecioare Maria, a seraficului nostru părinte Francisc şi a tuturor sfinţilor şi ajutorului vostru fratern – prin cuvânt şi trăire – pentru ca (dacă Domnul va binevoi să-mi dea acest har), să trăiesc din plin această chemare şi dăruire şi să ne bucurăm cu toţii de răsplata slujitorilor credincioşi” (6).

Pe acest pământ, în mijlocul nostru, a fost preot doar pentru o săptămână, dar preoţia-i veşnică şi credinţa creştină ne îndeamnă să credem că în ziua de 5 iulie, când Tatăl ceresc l-a chemat la sine în urma unor circumstanţe tragice, din punctul nostru de vedere, a făcut-o pentru a ni-l reda pe pr. Valentin într-o altă ipostază, cea de preot mijlocitor pe lângă tronul îndurării divine, pentru toţi: pentru lumea din care a plecat, pentru Biserică, pentru Ordinul Franciscan, pentru satul copilăriei sale şi pentru familia sa. Dumnezeu, în nesfârşita sa îndurare, să-i primească sufletul. Nouă nu ne rămâne decât să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că l-a chemat şi l-a ales şi îndeosebi pentru că astăzi, când celebrăm primiţia sa pentru cer, ne dă tuturor nu numai binecuvântarea sa de preot nou sfinţit, dar cea de preot nou glorificat în împărăţia celor drepţi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Pr. Victor-Emilian Dumitrescu

Note
(1) Pr. Valentino Maragno, Relaţie pentru profesiunea simplă, iunie 1996.
(2) Pr. Fabrizio Bonelli, Relaţie la terminarea anului propedeutic de la Longiano, iulie 1997.
(3) Pr. Provincial de Bologna, Antonio Renzini, în mesajul e-mail de condoleanţe din 6 iulie 2003.
(4) Pr. Alfredo Avallone, Relaţie pentru profesiunea solemnă, 14 mai 2001.
(5) Pr. Romuald Bulai, Relaţie pentru preoţie, 8 mai 2003.
(6) Cererea pentru admiterea la Preoţie, 12 aprilie 2003.

–––––––––––––––––––-

Dintr-o mărturie a Pr. Michel-Marie Zanotti-Sorkine, care i-a fost vice-maestru, reies următoarele:

«Fratele Valentin cunoştea legea creşterii spirituale, ştia că opera harului presupune colaborarea din partea omului; imposibil pentru el să rămână inert, abandonându-se propriilor înclinaţii; dorinţa lui de progres, de sfinţenie, de convertire personală era imensă şi continuă. Ştia că apostolatul putea fi fecund, numai dacă apostolul trăia pe deplin în Cristos, şi că realizarea poruncii celei noi exigea o dăruire totală a fiinţei, cu o uitare de sine. (…)

Ca şi formator, îmi propusesem să sosesc primul în capelă, în fiecare dimineaţă şi degrabă. Nu mi-a fost posibil niciodată, pentru că fr. Valentin era deja acolo, în genunchi, cu capul înclinat, în faţa tabernacolului în atitudine de profundă reculegere pe care n-o voi uita niciodată. (…)

Iubea vocaţia sa franciscană şi voia s-o iubească din ce în ce mai mult, fără să-i fie frică să mărturisească în mijlocul altora alegerea sa de viaţă. (…)

Idealist, sensibil, discret, rezervat, calm, echilibrat, solitar de tendinţă, dar în acelaşi timp plin de viaţă, dinamic; nu era nimic de limfatic în îndeplinirea activităţilor sale. Iubea sportul, participa cu plăcere la momentele de fraternitate, la jocuri; fericit, glumeţ, era un băiat cu o inimă curată, simplă, limpidă, spontană; mai simt încă râsul său plin de inocenţă, o inocenţă pe care şi-a păstrat-o, sunt sigur. (…)

Veghea cu gelozie asupra sărăciei promise, ştia că dorinţa de a poseda, chiar şi micile lucruri, mai ales el care avusese puţin în timpul copilăriei sale, putea cu repeziciune să-l îndepărteze de idealul promis şi să stăvilească drumul său spre Dumnezeu. Şi făcea multă atenţie să nu adune lucruri inutile. Îmi scria: „Să nu intre comoditatea în viaţa mea”. (…)

Trăia toate în numele dragostei şi pentru dragoste; era unicul său scop: să ajungă culmile dragostei».

–––––––––––––––––––––––––––––––-

in-noaptea-asta_-eternitatea

Despre Fr. Valentin Maria Fartade-Gabor s-a scris şi o carte. Autorul este însuşi Pr. Michel-Marie Zanotti-Sorkine, fostul său vice-maestru, acum paroh la parohia Saint-Vincent de Paul, Marseille (Franţa). Cartea se intitulează Cette nuit, l’éternité, Editions de L’Oeuvre, 2010. În 2011 a fost publicată şi-n italiană, cu titlul Stanotte, l’eterno, de Editura San Paolo, iar anul acesta a apărut şi-n româneşte, În noaptea asta, Eternitatea, la Editura Serafica.

 

 

Descrierea căţii

După ce a primit trista veste a morţii unuia dintre foştii săi învăţăcei, părintele Zanotti merge să viziteze locul unde tânărul Valentin ar fi voit să sărbătorească hirotonirea sa preoţească. Călătoria fostului vice-maestru devine, încetul cu încetul, o redescoperire a învăţăcelului său. În timp ce încearcă să afle câte mai multe despre misterul tânărului pe care Dumnezeu l-a chemat la sine, în sufletul părintelui Zanotti se instaurează un nou mod de a trăi credinţa, prietenia, vocaţia franciscană. «Trebuie să lăsăm la o parte acele zile monotone, care se scurg aproape în zadar, ca şi cum ar fi o bancă pe care destinul se întinde implacabil şi fără vreo urmă de respect, marcând o inimă plină de bucurie cu a sa vomă de sânge închegat. Nimeni nu se aşteaptă. Drama se împlineşte. Lovitura cade pe umeri fragezi, iscă lacrimi, pătrunde până la încheieturile sufletului. Aşa a fost acea noapte de vineri care părea o noapte ca toate altele, o noapte de lung somn».

Pagina Facebook în amintirea Fr. Valentin Maria Fartade

 

Anunțuri
Comments
4 Responses to “O amintire despre Fr. Valentin Maria Fartade-Gabor”
  1. Iulian spune:

    Domnul sa-l fericeasca alaturi de sfintii sãi.

  2. DUMNEZEU SA-L PRIMEASCA IN RANDUL CELOR ALESI IAR EL SA MIJLOCEASCA PENTRU NOI! ROAGA-TE PENTRU NOI PR VALENTIN!

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] este preluat de pe bioeticaledotcom. Pentru cei interesati, pe facebook este o pagină dedicată părintelui Valentin, iar editura […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s