Chiar dacă sunt Papă, mă simt şi acum preot


Francisc

„Chiar dacă sunt Papă, mă simt şi acum preot”: a spus Sfântul Părinte Papa Francisc la întâlnirea de luni, 16 septembrie, cu preoţii diecezei de Roma. Întâlnirea a avut loc în catedrala Papei, bazilica Sfântul Ioan în Lateran, preoţii fiind însoţiţi de cardinalul Agostino Vallini, vicarul Romei.

În dialogul liber cu preoţii, bazat pe întrebări şi răspunsuri, Sfântul Părinte a pornit de la scrisoarea primită de la un preot în vârstă, care-i vorbea despre „oboseala vieţii”. Papa s-a întrebat: despre ce fel de oboseală este vorba în cazul unui preot, a unui episcop, chiar şi a episcopului Romei? Preotul în vârstă îi vorbea de o anumită formă de oboseală, de „oboseala care se simte cu inima”. Desigur, a observat Papa, şi preoţii cunosc oboseala muncii, „când la sfârşitul zilei, osteniţi de activităţi, mergem în faţa Tabernacolului pentru a-l saluta pe Domnul”. Dar, a reluat, există şi o altă formă, e „oboseala sfârşitului” care se simte „înainte de apusul vieţii”, în care se vede „o lumină întunecoasă şi un întuneric luminos”.

Papa a citat, în acest sens, oboseala inimii cunoscută de numeroase figuri biblice, de la profetul Ilie, Moise şi Ieremia până la Ioan Botezătorul, care din întunericul închisorii îi trimite pe discipoli să-l întrebe pe Isus dacă El este într-adevăr cel care trebuie să vină. Ce poate să facă un preot care trece prin experienţa lui Ioan Botezătorul? Pontiful răspunde: în primul rând, „să se roage, până când adoarme chiar în faţa Tabernacolului, dar să stea acolo”. Apoi, „să caute apropierea celorlalţi preoţi”, în special a episcopilor: „Noi episcopii, trebuie să fim aproape de preoţi. Trebuie să fim caritabili cu aproapele, iar cei mai aproape sunt preoţii. Cei mai aproape pentru episcopi sunt preoţii! (aplauze) Dar e valabil şi invers… (aplauze)… cel mai aproape pentru preoţi trebuie să fie episcopul, cel mai aproape!”

Începând dialogul propriu zis cu preoţii diecezei sale, Papa a răspuns la prima întrebare privind slujirea pastorală. Sfântul Părinte a specificat în această privinţă că nu trebuie să se confunde „creativitatea” cu foamea de „noutăţi”. Creativitate înseamnă „să cauţi căile potrivite pentru ca Evanghelia să fie vestită”, nu înseamnă doar „să schimbi lucrurile”. Este altceva. Creativitatea „vine de la Spiritul Sfânt şi se face cu ajutorul rugăciunii şi al dialogului cu credincioşii”. Este nevoie, altfel spus, de o „creativitate curajoasă”.

Referindu-se la pregătirea părinţilor şi a naşilor pentru botezul unui copil, Sfântul Părinte a spus că trebuie depăşite greutăţile părinţilor care lucrează toate zilele săptămânii şi duminica ar dori să se odihnească. E necesar „să se caute alte forme”, precum „misiunea în cartier”, promovată de credincioşii laici. Acesta este un semn al „convertirii pastorale”. „Biserica şi Dreptul Canonic ne oferă atâtea posibilităţi, atâta libertate în a căuta aceste lucruri”. Tot la fel, „e necesar ca preoţii să ofere semne de ospitalitate atunci când credincioşii merg la parohie pentru diferite chestiuni”.

Papa i-a criticat cu severitate pe cei care, într-o parohie, când e vorba de un certificat, sunt mai atenţi la bani decât la Sacrament: făcând astfel, a observat, ei îi îndepărtează pe oameni de Biserică. E necesară, în această privinţă, o formă de „ospitalitate cordială”, astfel încât „cel care vine la biserică să se simtă acasă la el. Să se simtă bine. Să nu aibă impresia că este exploatat”. „Imediat ce lumea simte că este un interes economic, se îndepărtează”.

Un preot l-a întrebat pe Sfântul Părinte cum se simte acum, dat fiind că pe vremea când era arhiepiscop de Buenos Aires îi plăcea să se considere un „preot” între preoţi: „Eu mă simt preot, cu adevărat! Mă simt preot, e adevărat, episcop… Aşa mă simt şi îi mulţumesc Domnului (aplauze). Mi-ar fi teamă să mă simt mai important. Da, mi-ar fi frică, pentru că diavolul e viclean, te face să simţi că acum tu eşti la putere, poţi să faci cutare sau cutare lucru… Dar stă mereu în preajma noastră, ca un leu care dă târcoale – aşa spune Sf. Petru, nu? Dar, îi mulţumesc lui Dumnezeu, anumite lucruri nu le-am pierdut. Şi dacă voi vedeţi că le-am pierdut, vă rog să-mi spuneţi, spuneţi-mi, şi dacă nu o puteţi spune în privat, spuneţi-o în public, dar spuneţi-mi: «Ai grijă, converteşte-te!»” (aplauze).

Papa a cerut preoţilor să fie „milostivi”. Un preot trebuie să cultive memoria primei întâlniri cu Isus, „să-şi aducă mereu aminte de prima clipă în care a simţit iubirea lui Cristos”, să se întoarcă mereu la „fidelitatea care rămâne şi ne aşteaptă”.

„Când Biserica îşi pierde memoria devine o Biserică electronică, nu are viaţă”, a spus Pontiful, subliniind că preoţii trebuie să evite extremele rigorismului şi laxismului. Aceasta nu înseamnă a trece cu vederea peste aspectele esenţiale. Dimpotrivă, a adăugat, „preotul milostiv este cel care spune omului adevărul, dar adaugă: «Nu-ţi fie teamă, Dumnezeu este bun şi ne aşteaptă. Să mergem împreună înainte». „Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere acest lucru: să însoţim oamenii, să fim alături de ei pe drumul vieţii”. Convertirea pastorală „nu se face în laborator”, se face pe drum, între oameni.

Revenind la un subiect reluat cu deosebită insistenţă, Papa a vorbit astfel de „periferiile existenţiale”. A remarcat din nou existenţa conventurilor goale şi urgenţa generozităţii faţă de cei nevoiaşi.

Tot la fel, Papa a subliniat că şi familia este „o adevărată periferie existenţială”. Sfântul Părinte a menţionat în mod special chestiunea delicată a nulităţii căsătoriilor şi a celor recăsătoriţi, o problemă care – a remarcat – era şi în atenţia Papei Benedict. Cu toate acestea, a reluat Papa Francisc, „problema nu poate fi redusă la primirea sau nu a Sfintei Împărtăşanii, pentru că cine abordează chestiunea în aceşti termeni dovedeşte că nu a înţeles adevărata problemă”. E o „problemă gravă”, a adăugat Pontiful, care priveşte în mod direct „responsabilitatea Bisericii faţă de familiile care trăiesc în această situaţie”. Biserica „trebuie să facă ceva în acest moment pentru a rezolva problema nulităţii căsătoriilor”. Această temă, a adăugat Papa, va fi dezbătută atât la reuniunea cu cei opt cardinali, de la începutul lunii octombrie, cât şi la următorul Sinod al Episcopilor.

La final, Papa a recunoscut că în Biserică există şi situaţii de scandal dar şi multă sfinţenie. După cum există şi aşa zisa „sfinţenie normală”, nevăzută de mulţi dintre noi, sau „sfinţenia atâtor mame şi femei, sfinţenia atâtor taţi care lucrează zi lumină pentru a-şi întreţine familia”. Observaţie întărită de o convingere mărturisită de Sf. Părinte: „Îndrăznesc să spun că Biserica nu a fost niciodată atât de viguroasă ca astăzi. Biserica nu se prăbuşeşte, sunt sigur, sunt sigur!”.

Sursă: ro.radiovaticana.va

mp3_icon

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s