De unde vine numele efectului placebo?


 

Cuvântul placebo derivă de la viitorul verbului latin placere, ce tradus înseamnă „eu voi fi plăcut”. Termenul provine de la celebrările funerare medievale în care se recita „placebo Domino in regione vivorum”, adică „Voi fi plăcut Domnului pe tărâmul celor vii” (Psalmul 114, 9, versiunea Vulgata). Cum s-a ajuns la sensul actual pe care-l aflăm în medicină? Începând cu secolul al VIII-lea Biserica Catolică a stabilit forma şi conţinutul ritualului Oficiului Morţilor, astfel că una dintre rugăciunile recitate / cântate era şi Psalmul 114 (versiunea Vulgata). Preotul recita / cânta strofele, iar poporul răspundea de fiecare dată cu antifona „voi fi plăcut …”, adică cu versetul 9 al aceluiaşi Psalm. În Franţa (ca şi în România zilelor noastre) se obişnuia ca, după înmormântare, să fie chemaţi la praznic toţi cei care au participat la ritul înmormântării. În afară de neamuri şi apropiaţi existau şi pomanagii care simulau durerea şi plânsul în speranţa ca vor primi ceva de mâncare şi de băut. Obiceiul devenise atât de împământenit că aceste personaje au devenit simbolul prefăcătoriei: ei cântau „placebo” nu atât pentru a participa la durerea familiei, cât pentru a le intra sub piele, pentru a primi ceva în schimb.

Termenul a fost folosit în context medical pentru prima oară în secolul al XVIII-lea. În 1811 este definit astfel: „orice medicament ce mai mult îi este pe plac decât să-i aducă vreun beneficiu pacientului”, fără a se nega prin aceasta posibilitatea apariţiei unor efecte.

Prin placebo se înţelege orice substanţă inofensivă ori orice altă terapie ori măsură nemedicamentoasă (un sfat, o mângâiere, ori intervenţie chirurgicală) ce, deşi nu are nici un efect terapeutic specific, este administrată în mod deliberat unei persoane, persoană ce, în acelaşi timp, este convinsă că este vorba de un tratament necesar.

Prin efectul placebo se înţelege o serie de reacţii ale organismului la o terapie, reacţii ce sunt provocate, nu atât de componenţii activi ai terapiei, cât de aşteptările pacientului. În alte cuvinte, efectul placebo este o urmare a faptului că pacientul, în special atunci când a fost condiţionat în mod pozitiv de beneficiile unui tratament precedent, se aşteaptă ori crede că terapia va fi eficace, deşi aceasta nu are nici o eficacitate in sine.

Pentru ca efectul placebo să aibă loc este necesar ca pacientul să fie conştient că va primi un tratament (a cărei natură placebică, evident, nu-i este cunoscută). Nu se observă, de exemplu, efectul placebo în subiecţi care nu au cunoştinţă de cauză ori sunt anesteziaţi ori cerebropatici. În experimentele clinice, un nou medicament este considerat eficient doar dacă dă rezultate semnificative, diferite de aşa-numitul „placebo”. Experimentarea unui nou medicament cu ajutorul efectului placebo trebuie să fie făcută „dublu orb”, adică nici cine face testul (medicul), nici pacientul nu trebuie să ştie care este medicamentul adevărat şi care este compusul de tip placebo.

 

de Adrian Măgdici

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s