Dilema morală


dilemma

  • Exemplu

În Republica lui Platon, Cefalus defineşte „dreptatea” astfel: a) a spune adevărul şi b) a înapoia bunurile împrumutate proprietarilor de drept. Socrate, însă, intervine imediat şi refuză această definiţie, sugerând că este greşit să achităm anumite datorii, de exemplu să înapoiem arma pe care am împrumutat-o de la un prieten ce actualmente nu este în plinătatea facultăţilor sale mintale. Desigur, Socrate nu este împotriva achitării / înapoierii datoriilor, ci vrea doar să ne demonstreze că uneori nu este drept / corect să înapoiem ceea ce datorăm cuiva în anumite împrejurări.  Apare aici un conflict între două norme morale: a) trebuie să dăm înapoi lucrurile împrumutate şi b) trebuie să-i protejăm pe cei care ar putea să pună în pericol viaţa proprie ori a altora. În cazul de faţă Socrate este de părere că protejarea celuilalt este norma care are prioritate.

Atunci când o persoană încearcă să respecte principii contrarii, se spune că se confruntă cu un conflict moral. Astfel, medicii şi familiile care cred că viaţa umană nu poate fi scurtată în mod deliberat, dar, în acelaşi timp, nu sunt de acord cu acele suferinţe ce nu pot fi în nici un fel alinate, se confruntă cu un conflict moral, nefiind în măsură să decidă dacă este just ori nu să fie întrerupt suportul (tehnic) ce-l menţine în viaţă pe bolnavul terminal.

  • Conceptul de dilemă morală

În cazul prezentat mai sus persoana se confruntă cu un conflict. Cel ce săvârşeşte acţiunea (agentul) ar avea motive să urmeze ambele acţiuni, în realitate, însă, nu le poate duce la capăt pe amândouă. Moraliştii au numit aceste situaţii dileme morale. Caracteristicile cruciale ale unei dileme morale sunt acestea: agentul este pus în faţa a două (ori mai multe) acţiuni în mod egal necesare; agentul poate duce îndeplinire doar una dintre cele două (sau mai multe) acţiuni; în concluzie agentul nu poate finaliza ambele acţiuni (ori toate acţiunile).  Agentul pare condamnat, aşadar, la un faliment moral; indiferent de ceea ce alege, el va fi constrâns să accepte ceva rău (ori să evite ceva ce în realitate ar trebui să ducă la îndeplinire).

Cazul prezentat în Republica lui Platon este prea simplu pentru a putea fi catalogat drept o dilemă morală veritabilă, deoarece agentul are la îndemână o soluţie destul de simplă: este mult mai important să-i protejezi pe oameni de rău decât să înapoiezi o armă periculoasă proprietarului de drept într-o împrejurare inoportună. În acest caz, aşadar, putem spune că datoria de a-i proteja pe ceilalţi de un pericol grav are prioritate în comparaţie cu datoria de a înapoia arma împrumutată proprietarului ce o cere. Atunci când una dintre datoriile în conflict are întâietate faţă de cealaltă, nu se poate vorbi de o dilemă morală veritabilă. Aşadar, pentru a vorbi de o dilemă morală genuină, pe lângă condiţiile specificate mai sus, niciuna dintre datoriile aflate în conflict nu trebuie să primeze (ambele au o importanţă egală).

  • Probleme

Moralişti precum Kant, Mill şi Ross erau de părere că o teorie morală adecvată nu lasă loc dilemelor morale. Doar în vremuri mai recente unii filosofi au început să pună la îndoială această ipoteză, astfel: a) unii afirmă că adevăratele dilemele morale nu pot fi împiedicate şi b) alţii afirmă că, în cazul în care ar fi posibilă evitarea dilemelor morale, nu este de dorit ca acestea să fie evitate.

Pentru a ilustra doar câteva dintre dezbaterile privitoare posibilitatea eliminării dilemelor morale genuine, este de ajuns să luăm în consideraţie cele ce urmează. Conflictul în cazul lui Platon, de exemplu, apare deoarece nu avem de-a face doar cu un precept moral, ci cu mai multe, iar toate aceste precepte / norme, deşi se referă la aceiaşi situaţie, implică acţiuni contrarii. O soluţie evidentă ar fi aceea de a pune preceptele într-o ordine ierarhică. Luându-ne după această schemă, cel mai de sus precept în ierarhie va avea prevalenţă întotdeauna, în timp ce preceptul imediat următor va putea fi aplicat doar în cazul în care nu intră în conflict cu primul, şi aşa mai departe. Această soluţie, însă, are două lipsuri evidente.

* Prima este aceea că nu pare să fie evident faptul că regulile morale şi principiile pot fi ordonate ierarhic. În timp ce datoria de a-şi ţine promisiunea şi cea de a preveni răul sunt în conflict, nu este nici pe departe uşor de stabilit dacă una dintre aceste îndatoriri trebuie să prevaleze întotdeauna în faţa celeilalte. În cazul lui Platon, obligaţia de a preveni răul este într-adevăr mai imperioasă. Pot apărea, însă, cazuri în care răul ce poate fi prevenit este mai puţin important în comparaţie cu promisiunea ce trebuie menţinută. Acest argument a fost demonstrat de Ross în The Right and the Good (1930, capitolul 2).

* A doua problemă cu care se confruntă această soluţie este şi mai spinoasă. Chiar şi în cazul în care ar fi plauzibil ca preceptele morale să fie organizate ierarhic, apar situaţii în care acelaşi precept dă naştere unor obligaţii conflictuale. Probabil cel mai discutat caz de acest tip apare în Sophie’s Choice (1980) a lui William Styron. Sophie şi cei doi copii ai săi sunt într-un câmp de concentrare nazist. Un gardian îi spune Sophiei că unul dintre cei doi copii va fi lăsat să trăiască, iar celălalt va fi ucis. Sophie, însă, este cea care trebuie să decidă care dintre copii trebuie să fie ucis. Sophie poate preveni moarte unuia ori a celuilalt dintre copii, însă preţul pe care trebuie să-l plătească este acela de a-l condamna la moarte pe unul dintre ei. În plus gardianul nu face decât să îngreuneze şi mai mult situaţia, explicându-i Sophiei că, în cazul în care nu se decide pentru niciunul dintre ei, vor fi ucişi ambii. Acest ulterior factor exercită o evidentă presiune morală în luare unei decizii asupra unuia dintre ei. Sophie, cu toate acestea, ar avea motive egale să salveze pe fiecare dintre ei. Aşadar, acelaşi „precept” moral dă naştere unor obligaţii conflictuale.

 

Sursă: o parte din articolul lui McConnell Terrance, „Moral Dilemmas”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Summer 2010 Edition), Edward N. Zalta (ed.), http://plato.stanford.edu

 

Traducere şi adaptare: Adrian Măgdici

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s