Demnitatea unui om sărac


sarac

Printre comentariile apărute la un post de pe pagina mea de Facebook – pe marginea articolului intitulat „Mărturia unui anonim” – am citit şi o scurtă mărturie a unei doamne, de profesie medic, care mai apoi, probabil pentru a onora acel moto evanghelic – „să nu ştie dreapta ce face stânga” –  a preferat să-l şteargă …

Ei bine, în acel comentariu doamna doctor povestea că ieri seară se aciuase în scara blocului un om sărman şi – îşi spunea ea – trebuie să-i fi fost foarte frig. A intrat în vorbă cu el, fapt de care acesta s-a mirat foarte mult, iar apoi i-a adus nişte mâncare, o căciulă şi unele lucruri ca să-şi încropească un culcuş peste noapte. I-a dat de înţeles că poate să păstreze acele lucruri, însă el i-a răspuns că va lua doar ceea ce era esenţial. „Doamnă, a mai adăugat el grijuliu, vedeţi să vă spălaţi pe mâini, căci sunt plin de microbi …”. Nu ştiu dacă şi-a dat seama că stătea în faţa unui medic.

Dimineaţă, când respectiva doamnă s-a dus să-l vadă, acesta plecase deja. Luase doar perna şi salteaua. Patura era acolo, împăturită cu grijă. Şi căciula.

Bănuiesc că şi-a continuat drumul mulțumit deoarece, în ciuda condiției sale de om sărman, cineva l-a tratat cu respect, fără să-l judece. Fiecare om, de fapt, oricât de sărman ar fi el, în străfundul inimii sale păstrează o valoare de neşters, numită demnitate.

de Adrian Măgdici

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s