Adevărata și perfecta bucurie


bucuria_desavarsita

 

Venind odată sfântul Francisc de la Perugia la Santa Maria degli Agnoli cu fratele Leone, în vreme de iarnă şi prinzându-i frigul care crescuse teribil, îl chemă pe fratele Leone care mergea înainte şi îi spuse astfel: „Frate Leone, fraţii minoriţi trebuie să ajungă în toate ţările dând mare exemplu de sfinţenie şi de riguroasă organizare, dar să scrii şi să iei aminte la faptul că nu într-asta se găseşte mare bucurie”.

Şi, mergând mai departe, sfântul Francisc îl chemă a doua oară: „O, frate Leone, chiar dacă fratele minorit dă lumină celor orbi şi îi dezleagă pe cei legaţi, alungă demoni, redă auzul celor surzi şi mersul celor şchiopi, puterea de a vorbi celor muţi şi, lucrul cel mai mare – îi învie pe cei morţi de patru zile, scrie că nu într-asta se găseşte perfecta bucurie”.

Şi, mai mergând puţin, sfântul Francisc strigă cu putere: „O, frate Leone, dacă fraţii Minoriţi ar şti toate limbile şi toate ştiinţele şi toate scripturile, şi dacă ar şti să profeţească şi să lumineze nu numai în ceea ce priveşte lucrurile din viitor, dar şi în ceea ce priveşte neştiutele lucruri din conştiinţa oamenilor, să scrii că nu într-asta găseşti perfecta bucurie”.

Mergând ceva mai departe, sfântul Francisc îl chemă din nou cu putere: „O, frate Leone, oiţa lui Dumnezeu, chiar dacă fratele minorit ar vorbi cu limba îngerului, şi ar şti mersul stelelor şi puterea iubirilor, şi i s-ar face cunoscute toate comorile pământului, şi ar cunoaşte taina păsărilor şi a peştilor şi a tuturor vieţuitoarelor, şi a pietrelor, şi a apelor; să laşi scris că nu asta e perfecta bucurie”.

Şi mai mergând o bucată, Sfântul Francisc îl chemă cu putere: „O, frate LEone, chiar dacă fratele minorit ar şti atât de bine să predice, că ar converti în legea lui Cristos toţi necredincioşii, scrie că nu asta e adevărata bucurie”.

Şi continuând acest mod de a vorbi, mai bine de două mile, fratele Leone, cu mare mirare îl întrebă şi zise: „Părinte, te rog ca din partea lui Dumnezeu să-mi spui unde e perfecta bucurie”.

Iar sfântul Francisc răspunse: „Când vom fi la Santa Maria degli Agnoli, astfel îmbăiaţi de ploaie şi zgribuliţi de frig şi plini de noroi şi chinuiţi de foame, şi vom bate la poarta aşezământului, şi portarul va veni înfuriat şi va zice: Cine sunteţi? Şi noi vom zice: Suntem doi dintre fraţii voştri; şi acela va zice: Nu spuneţi adevărul, sunteţi doi ticăloşi care umblaţi înşelând lumea şi furând hrana celor săraci; plecaţi; şi nu ne va deschide, şi ne va lăsa în ninsoare şi apă, înfriguraţi şi înfometaţi până noaptea; atunci, dacă noi vom suporta cu răbdare atâta umilinţă, şi cruzime, şi atâta alungare, fără să ne înfuriem şi fără să crâcnim împotriva lui, şi ne vom gândi cu umilinţă că acel portar chiar ne cunoaşte, că însuşi Dumnezeu îl face să vorbească împotriva noastră, o, frate Leone, scrie că asta e perfecta bucurie.

Şi dacă ne vom îndârji să mai batem la poartă, şi va ieşi afară mânios, şi ne va alunga ca pe nişte găinari care nu-şi au locul acolo, cu mojicie şi cu obrăznicie, zicându-ne: Plecaţi de aici, hoţi de drumul mare, mergeţi pe la vreun han, căci aici nu veţi mânca şi nu veţi fi adăpostiţi; dacă noi vom îndura cu răbdare şi cu bucurie, şi cu dragoste adevărată, o, frate Leone, scrie că aici e adevărata bucurie.

Şi, dacă totuşi, împinşi de foame, şi de frig, şi de noapte, vom mai bate, şi vom chema, şi vom ruga plângând amarnic ca în numele lui Dumnezeu să ne deschidă şi să ne lase să intrăm, iar acesta, şi mai scandalizat, va spune: Ăştia sunt nişte găinari care nu-şi au locul aici, eu le voi plăti după cum se cuvine; şi va ieşi afară cu un ciomag noduros şi ne va lovi peste glugă şi ne va izbi la pământ, şi ne va tăvăli bine prin zăpadă, şi ne va lovi cu fiecare nod de pe acel ciomag; dacă noi vom îndura toate astea cu răbdare şi bucurie, gândindu-ne la patimile lui Cristos binecuvântatul, pe care trebuie să le acceptăm din dragoste pentru el; o, frate Leone, ţine minte că asta e bucuria perfectă.

Iar pentru astăzi asta e concluzia, frate Leone. Deasupra tuturor harurilor şi darurilor de la Spiritul Sfânt, pe care Cristos le acordă prietenilor săi, este acesta, de a te învinge pe tine însuţi, şi să vrei să pătimeşti din iubire pentru Cristos, să fii înjurat, dispreţuit şi umilit; pentru că în toate celelalte daruri nu ne putem glorifica, pentru că nu sunt de la noi, ci de la Dumnezeu, după cum zice Apostolul: Ce ai tu care să nu fie de la Dumnezeu? Şi dacă l-ai avut de la el, de ce te mândreşti cu asta, ca şi cum l-ai fi avut de la tine? Dar în crucea necazurilor şi a suferinţelor putem să ne mângâiem, pentru că spune Apostolul: Nu vreau să mă laud decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s