Povestea gemenelor care au un creier în comun


 

La 21 de săptămâni de sarcină Felicia, din Vermon (SUA), a aflat despre problema fiicelor ei. Doctorii i-au spus că, posibilitatea ca fiicele ei să moară înainte de naştere, era de 80%. Ba câțiva dintre ei au şi îndemnat-o să întrerupă sarcina pentru a evita cine ştie ce alte complicaţii.

Tatiana şi Krista s-au născut cu capetele unite. Ele au un creier comun şi, deoarece Krista e parţial dependentă de inima Tatianei (din nevoia unei mai eficiente irigări sangvine), ele nu pot fi separate pe cale chirurgicală.

Ei bine, în ciuda presiunilor şi a previziunilor catastrofale, Felicia s-a simţit ataşată de fetiţele ei chiar de la prima diagnoză cu ultrasunete, refuzând categoric să avorteze.

După naşterea fetiţelor – povesteşte Felicia – „oamenii mi-au trimis scrisori în care spuneau că nu ar fi trebuit să le mai dau viaţă. Ei le numeau ciudăţenii … pe fetiţele mele”.

Însă fetiţele sunt fericite, şi-s minunate …

Tatiana-si-Krista-Hogan

„Stând cu ele – continuă Felicia – ne-am dat seama că cea mai mare nevoie a lor este aceea de a fi mereu îmbrăţişate. Fiicele mele au o personalitate dinamică. Tatianei îi place să exploreze şi recunoaşte că ar putea fi cea care comandă. Kristei îi place să deseneze şi este gata să o ajute pe sora sa la cățărare ori la joacă. Îmi doresc foarte mult ca fetele mele să ajungă să se simtă bine, indiferent de ce vor face în viaţă.

Tatiana şi Krista iubesc şcoala şi filmele. Le place şi hocheiul, ba chiar sunt admiratoarele lui Daniel şi Henrik Sedin de la Vancouver Canucks.

Un fapt interesant. S-a constatat că, dacă una dintre fetiţe este legată la ochi, ea continuă să vadă cu ochii surorii sale… deoarece au creierul în comun. Dacă, de exemplu, Tatiana primeşte un lucru, Krista ştie mintal ce lucru a primit sora ei, chiar dacă nu-l are prezent în faţa câmpului ei vizual. Şi viceversa …

The Signal Hill (Society), http://www.thesignalhill.com
Traducere şi adaptare: Adrian Măgdici

 

Anunțuri
Comments
10 Responses to “Povestea gemenelor care au un creier în comun”
  1. Valentina spune:

    Atunci cand le vedem, JUDECAM prin prisma experientelor noastre. A ceea ce noi credem ca inseamna sa traim „normal”. Pentru aceste fete normal inseamna sa fie lipite. Ele nu stiu cum e sa fie separate si le e bine asa. Mama lor stie ca asa sunt fetele ei, le-a acceptat si e fericita. A fost decizia ei.

    Daca nu ar fi fost ecografia, surpriza ar fi fost mare la nastere si poate mama ar fi avut dificultati in a le accepta. Nu ar fi avut de ales. Nu omoram oamenii dupa ce s-au nascut – e crima.

    Inainte ca un copil cu malformatii sa se nasca…acceptam mai bine situatia, daca stim ca avem de ales.

    • adym1976 spune:

      Ai dreptate. Dacă toate fiinţele s-ar fi născut „normale”, atunci viaţa pe Terra ar fi rămas la stadiul de amoebă … căci fără defecte nu exista evoluţie. Defectele sunt semnul complexităţii unei fiinţe.
      Cât despre ecografie, situaţia femeii din Vermon este cât se poate de fericită întru-cât a avut posibilitate să cunoască de înainte situaţia fiicelor sale, şi le-a ACCEPTAT aşa cum erau. Însă ce te faci cu celelalte cazuri, în care părinţii, imediat ce află că-i vorba de sindromul Down ori chiar de defecte mai mici, gen „buza de iepure”, decid să avorteze ? Te invit să asculţi răspunsul dat de un medic la întrebarea: „Ce se întâmplă dacă în timpul unei ecografii este depistată o malformaţie? Ce se întâmplă cu sarcina, cu fătul ?” VEZI aici: https://bioeticaledotcom.wordpress.com/2013/10/09/ecografie_avort/

      • Valentina spune:

        Tocmai pentru ca am vazut acel articol, am dat raspunsul de azi. Am intalnit o mama care era foarte revoltata pentru ca medicii nu au reusit sa diagnosticheze sindomul Down, desi fusese bine urmarita in timpul sarcinii. Avea in brate baiatelul ei de 7 luni. Am intrebat-o daca ar fi stiut, ce ar fi facut? A izbugnit in plans.

        Mamele sunt revoltate cand nu au de ales…Viata ne pune in situatii pe care nu le alegem…le traim…dar constiinta umana vrea sa aiba de ales.

      • adym1976 spune:

        Aşa-i. Când viaţa o pune pe o mamă în faţa unor astfel de situaţii, e normal să se simtă înnebunită de durere. Doar cine are o perspectivă mai bogată reuşeşte să găsească o soluţie mai umană. Iată de ce noi, fiinţele umane, ar trebui să nu ne lăsăm prinşi în plasa orbului mecanism al selecţiei naturale. Însă nu-i uşor de înţeles …

      • Valentina spune:

        Ecografia s-a dezvolatat atat de mult pentru ca oamenii vor sa stie ce-i asteapta…si sa schimbe ceva, daca pot. Medicii care rateaza un astfel de diagnostic sunt aspru pedepsiti, desi nu e vina lor…nu ei au creeat malformatia….ci natura. Medicii sunt obligati sa le recunoasca, ca sa poata da „putere” de decizie viitorilor parinti. E minunat sa le prezentam povesti fumoase, cu copii cu malformatii, care sunt totusi fericiti, sa luptam pentru viata si drepturile lor…

      • adym1976 spune:

        Sigur …. posibilitatea de a diagnostica o boală înainte de naştere prin ecografie ori prin diagnoză prenatală este o cucerire a ştiinţei şi oricine mamă are dreptul să cunoască adevărata situaţie a propriului făt. Însă ceea ce-i mai intrigant este faptul că descoperirea unei eventuale malformaţii, în 90% dintre cazuri, nu-l ajută pe micuţul pacient, ci este utilă doar pentru a alege sau nu posibilitatea de a avorta. Şi iarăşi, dacă mediciii ar fi echidistanţi în anumite situaţii am putea spune că, oarecum îşi fac datoria; însă ce te faci cu cei care-i sfătuiesc ori îi presează pe părinţi să avorteze ?!!!

      • Valentina spune:

        Eu sunt medic (deci sunt subiectiva), eu nu iau o decizie care afecteaza viaţa unui om nenăscut şi viaţa unei familii. Eu expun ceea ce se cumoaşte până la ora actuală. Ce ar deveni micuţul lăsat să traiască. Dacă părinţilor nu li se pare o variantă de viaţă acceptabila din punct de vedere al credintelor personale…e alegerea lor. Eu am argumente care să justifice gestul meu…ei al lor. Inainte de 3 luni de sarcina, doar mama decide daca copilul traieste sau moare…fara nici o explicatie…fara nici o interventie….asta e legea. Legea e facuta de oameni…e chestiune de etica…si aici suntem pe un blog de etica. Etica se discuta 🙂

      • adym1976 spune:

        Sunt conştient că există medici corecţi şi vreau să cred că şi tu faci parte din această categorie. Îmi dau seama că există anumite standarde pe care un medic trebuie să le respecte. Însă mai ştiu că în anumite state europene (nu cunosc cazul Franţei) se poate face recurs la obiecţia de conştiinţă, în caz că medicul ar fi obligat să facă ceva contrar conştiinţei lui. Cât priveşte ultima ta adăugire…cred că e destul de problematică d. p. d. v. etic. Stii ce a spus Otto Adolf Eichmann (cel care a organizat „Solutia finală”) la procesul de la Nürnberg? Ceva de genul: n-am făcut altceva decât să execut nişte ordine şi să respect nişte legi în vigoare la acea epocă. Binele în sine (etica) nu depinde de decizia politica a unei majoritati (legi asa-zis „democratice”) ci de valoare pe care o are o fiinţă (ontologie).

      • Valentina spune:

        Am avut multe de invatat decand sunt in Franta. Sunt multe aspecte care din punct de vedere etic sunt mai aproape de constiinta mea, fata de medicina din Romania. Din acest motiv scriu si pe blogul meu. Aduc argumente pro-viata oamenilor din Roamnia.

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] The Signal Hill (Society), http://www.thesignalhill.com Traducere şi adaptare: Adrian Măgdici, https://bioeticaledotcom.wordpress.com/ […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s