Francisc de Assisi pictat de părintele Arsenie Boca în Biserica Drăgănescu


boca_francisc-assisi

Biserica din Drăgănescu este o simplă bisericuță de sat, ce păstrează încă, în memoria vie a comunității ei, evlavia şi credința celui ce a pictat-o.

La ieşirea din localitatea Mihăileşti, aflată pe drumul ce leagă oraşele Bucureşti şi Alexandria, venind dinspre Bucureşti, pe la kilometrul 28, un drum cotește brusc la dreapta. Drumul duce spre localitatea Malul Spart. Îndepărtându-ne de drumul naţional DN6 şi trecând peste un câmp pustiu, după 5 kilometri pe drumul judeţean 412A, localitatea Drăgănescu se iveşte parcă în chip tainic.

Biserica Sfântul Nicolae din Drăgănescu este o biserică de cărămidă, cu acoperiș de tablă, având pridvor, pronaos, naos şi Sfânt Altar.

Pe crucea din curte stau așezate următoarele cuvinte: «Această Sfântă Cruce s-a ridicat întru veşnica pomenire a Preacuviosului Părinte Arsenie Boca, adormit în Domnul la 1989, cel ce a realizat pictura sfintei biserici, între anii 1968-1988».

Hăituit de autoritățile comuniste, arestat și încarcerat în mai multe rânduri, trimis la Canal și fără dreptul de a mai sluji, părintele Boca se pensionează în 1968, an în care vine la Drăgănescu și se apucă de pictarea bisericii, la care va lucra vreme de mai bine de 15 ani. Stilul picturilor sale, deloc conform cu vechile canoane bizantine, modul „neconvențional” în care și-a zugrăvit personajele, genul aproape caricatural, cu replici, al unor detalii, precum și caracterul profetic al unora dintre acestea nu au fost foarte pe placul înaltelor fețe bisericești de atunci ori de acum, însă poate că tocmai aceste aspecte l-au apropiat mai mult de inimile credincioșilor de rând. Chiar și fostul său profesor, marele gânditor creștin Nichifor Crainic, după ce l-a vizitat la biserica din sat și i-a văzut primele picturi, în 1972, i-a trimis o scrisoare plină de entuziasm și vorbe de încurajare:

«Iubite părinte Arsenie, a fost o vreme când te-am știut pictor de suflete după modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Ce vreme înălțătoare când toata țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir! O fi fost așa de la Dumnezeu ca toată acea bulboană spirituală uriașă să se desumfle la comandă ca și cum n-ar fi fost? Ceea ce am admirat la Sfinția Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârșirii Fiului lui Dumnezeu».

La niciun an de la finalizarea lucrării, părintele Arsenie Boca a trecut la Domnul, la Mănăstirea Sinaia, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Prislop.

O curiozitate. În una dintre scenele pictate de părintele Arsenie în biserica de la Drăgănescu, şi anume aceea a Înălţării Domnului, se află şi Sf. Francisc de Assisi. Reacţiile, vizavi de acestă viziune a părintelui Arsenie, sunt împărţite.

Un anti-ecumenist incorigibil, de exemplu, se întreabă: „De ce părintele Arsenie Boca l-a reprezentat [pe Francisc] printre sfinţi?” Şi, drept răspuns, scrie: „Consider că a greşit fundamental. Se mai întâmplă … Să fie clar: … Francisc şi catolicii sunt eretici”.

Alţii, precum Răzvan Codrescu, poet şi eseist de orientare tradiţionalistă, dă dovadă de o poziţie mai nuanţată atunci când aminteşte acest fapt misterios: „Francisc din Assisi pictat de părintele Arsenie Boca în Biserica Drăgănescu! SCANDAL? CURIOZITATE? CLARVEDERE?”.

În sfârşit, alţii, în comentariile de sub postarea domnului Codrescu, se dovedesc a fi mult mai luminaţi:

„Arsenie Boca venea dintr-o altă lume românească, care nu trecuse prin troglodeala comunistă, o lume în care școala era şcoală şi valorile culturale se împleteau firesc cu valorile religioase. El însuși era un om nu doar spiritualizat, dar şi foarte cult (făcuse Teologia, Artele plastice şi Medicina umană), cunoștea ce-i dialogul, urbanitatea, cunoștea ce-i diversitatea şi universalitatea creștinismului de doua mii de ani. Pentru el Ortodoxia era valoarea supremă, dar în nici un caz o cușcă în care stai izolat şi iți arăți colții. Dumneavoastră aici îi ziceți cu prudentă „sărăcuțului lui Dumnezeu” … FRANCISC DIN ASSISI; el (însă) avea curajul să-l picteze în spațiul sacru al unei biserici ortodoxe şi să-i mai şi spună de-a dreptul SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI…” (Fratele Alexandru)

„Cât despre pictura Părintelui Arsenie […]. Este posibil ca în norul de martori care privesc Chipul lui Hristos în Slavă să-l fi văzut și pe Francisc de Assisi. Nu era genul de om care să facă lucrurile la nimereală sau din aplecări afective ci, mai degrabă erau rodul și rezultatul unor contemplații profunde. Ortodoxia Părintelui Arsenie nu este una a autosuficienței și a separatismului, aculturală, asocială etc., ci este o cărare vie care ne poartă de vii, numai să vrem fiecare, din Babilon spre Ierusalim, Alexandria, Bizanț… asumându-ne cu toții căutările dureroase ale întregii omeniri pentru întâlnirea râvnită cu Fiul Omului”. (Corina Negreanu)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s