Interviul Alexandrei Nadane, preşedinta asociaţiei Studenţi pentru viaţă


Vă prezentăm mai jos traducerea interviului pe care Alexandra Nadane, preşedinta asociaţiei Studenţi pentru viaţă, l-a acordat saitului italian Notizie Proviata. Interviul a fost realizat de părintele Adrian Măgdici.
 
spv
 

În ce conjunctură (din ce motiv) a fost înființată asociația „Studenți pentru viață”? Vă aduceți aminte de vreo experiență deosebită ce ar fi putut sta la baza unei astfel de inițiative?

Alexandra Nadane: Asociația „Studenți pentru Viață” a fost înființată în 2013 cu scopul de a sprijini tinerele și adolescentele însărcinate aflate în situații de criză, de a promova valorizarea și protejarea vieții din momentul concepției și de a forma tinerii pentru viața de familie și capabili de integrare socială. Apariția acestei asociații nu a fost întâmplătoare și se datorează unei experiențe care mi-a schimbat viața. La vârsta de 16 ani am întâlnit o tânără însărcinată care mi-a cerut ajutorul și, încercând să o ajut pe ea, mi-am dat seama că aceasta este una dintre cele mai frumoase forme de sprijin pe care o putem oferi semenilor noștri. A fost ceva foarte rapid, ceva care a trecut înainte tuturor preocupărilor din acea zi. M-am întâlnit cu ea cu doar câteva ore înainte de ora la care era programată să facă avort. Copilul trăiește! Atunci am simțit un lucru pe care l-am înțeles mai târziu: că acest tip de implicare nu presupune să-ți dedici o parte din timpul liber sau să o transformi într-un hobby pe care să-l practici din lipsă de ocupație, ci necesită o dăruire totală. La început pare un lucru dificil, dar e suficient să fii dispus să faci asta, pentru că în următoarea clipă vine ajutorul de la Dumnezeu și de la cei din jur.

Care este viziunea asociației voastre despre viața umană și de ce ați ales să vă concentrați atenția îndeosebi asupra mediului universitar?

Alexandra Nadane: Noi credem că femeile aflate în situații de criză au nevoie să fie sprijinite și încurajate. Statisticile arată că mai mult de 60-70% dintre femeile care merg să facă o întrerupere de sarcină decid să facă acest lucru în urma unor situații de presiune din partea familiei, a partenerului sau a celor din jur. La tinere și adolescente situațiile în care părinții își presează fiicele să ia o decizie împotriva voinței lor sau în care prietenul refuză să-și asume responsabilitatea sunt și mai des întâlnite. Fiind pusă în postura să aleagă între partener și copil sau între părinți și copil ea este, de fapt, lăsată singură cu întreaga povară a unei decizii atât de importante. De cele mai multe ori, tânăra va consideră că nu mai are nicio portiță de ieșire și ia decizia care i se pare este cea care o scapă rapid de povară. Preoteasa ortodoxă Frederica Mathewes-Green, din SUA, descrie această situație în cel mai potrivit mod pe care l-am întâlnit. Ea arată că o femeie nu dorește avortul aşa cum dorește o îngheţată ori o maşină Porsche, ci ca un animal prins în cursă care dorește să îşi roadă picioarele ca să scape. Lucrurile se schimbă cu adevărat, și există în mod real posibilitatea unei alegeri, doar atunci când în apropierea ei apare cineva care să-i ofere sprijin. Altfel, singură, este pradă fricii. Acesta a fost și motivul pentru care Marșul pentru viață de anul acesta a avut în România, în majoritatea celor 40 de orașe în care a fost organizat, tema „Adopția, o alegere nobilă”. Adică trebuie să îi propui femeii însărcinate aflată în criză o soluție, nu doar să îi spui „nu face avort”. Ea are nevoie de o soluție, pe care nu reușește să o afle singură. Dacă vrei să o ajuți, oferă-i soluția! Ajut-o să aibă de unde alege.

Dacă ar fi să cuantificați contribuția voastră în favoarea vieții, cam care ar fi realizările cele mai importante? Și care sunt obstacolele de care vă izbiți cel mai des?

Alexandra Nadane: Una dintre cele mai importante realizări, care desigur nu este a noastră, mi se pare a fi faptul că Dumnezeu ne-a pus pe această cale, că ne-a chemat să fim aici. Uneori ne uităm la cursul vieții noastre și nu vedem altceva decât că am fost ținuți de mână și ni s-a arătat pe unde să mergem. Și așa cum un copil susținut de brațele mamei, care încearcă să facă primii pași nu poate să spună că merge singur, la fel și noi nu putem vorbi despre realizările noastre. Desigur, cu implicarea multor oameni s-au făcut multe lucruri frumoase, dar rezultatele nu ni le putem însuși în mod exclusiv.

Care este, în opinia voastră, atitudinea guvernului de la București vizavi de valorile tradiționale ale familiei?

Alexandra Nadane: Guvernul se schimbă des în România. Poate când acord acest interviu avem un guvern, iar când el este publicat, vom avea alt guvern. De aceea nu aș vorbi doar despre guvern, ci despre atitudinea elitei intelectuale și politice față de valorile familiei.

În primul rând doresc să subliniez că eu înțeleg valorile tradiționale ca fiind cele firești. Nu folosesc termenul de „tradițional”, pentru că mi se pare că spune prea puțin; el datează aceste valori în trecut. Ori aceste valori sunt dintotdeauna și așa vor rămâne. Cum nu se schimbă apa și aerul, nici familia nu se schimbă.

În al doilea rând, constat o continuă zbatere între asumarea a ceea ce românii consideră firesc și dorința de sincronizare cu Europa Occidentală cu orice preț. Noi venim din regimul comunist. Instituțiile, mentalitățile noastre nu sunt identice cu cele din Italia, de pildă, unde nu a existat un astfel de regim. România nu are experiența clădirii acestor instituții în mod firesc, ca o creștere organică. Și atunci există riscul de a importa concepte fără a evalua care vor fi consecințele aplicării lor. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât capitalele economice, politice, culturale ale Europei sunt în occident.

În ce fel vă ajută Biserica? Având în vedere că în sânul mișcărilor pro vita românești se observă o neîngrădită adăpare din tezaurele spirituale ale celor două Biserici surori (ortodoxă și catolică), se poate vorbi de un ecumenism (apropiere) pe linie pro vita?

Alexandra Nadane: Cred că problemele fundamentale ale credinței trebuie tratate cu multă profunzime. Eu nu am în nici un caz calitatea de a răspunde la această întrebare. Dinamismul tinereții nu înlocuiește în această privință experiența. Dar, în primul rând, în Biserică fiecare are slujirea lui și, așa cum în trupul nostru fiecare parte trebuie să își facă datoria și astfel ajută la buna funcționare a întregul trup, tot așa cred că eu, ca studentă, ca femeie, ca implicată în voluntariatul pro-viață am alte responsabilități decât cele vizate în întrebarea dumneavoastră. În ceea ce privește organizația Studenți pentru viață, este o organizație laică, nu este confesională. Ea o are ca ocrotitoare pe sfânta Filofteia de la Curtea de Argeș, o sfântă care a fost omorâtă de tatăl ei pe când avea 12 ani, pentru că era foarte milostivă. Mama ei naturală murise, tatăl se recăsătorise cu o femeie care nu se comporta cu ea precum o mamă. Sfânta Filofteia a făcut minuni cu multe femei aflate în situații dificile. În plus, în slujba ei este arătată ca fiind grabnic ajutătoare, ceea ce este esențial în apărarea vieții – acțiunea rapidă! Revenind, colaborăm cu toate cultele din România.

În calitate de organizator al proaspătului eveniment Marșul pentru viață 2014 – Adopția, o alegere nobilă (22/23 martie) și a Săptămânii pentru viață (19-26 martie) la București, ce impresie v-au dat tinerii pe parcursul acestor manifestări?

Alexandra Nadane: Ne-am bucurat foarte mult că atât la Marșul pentru Viață, cât și la evenimentele din Săptămâna pentru Viață, au luat parte foarte mulți tineri. Credem că acesta este un semn bun și că se manifestă în spațiul public o nouă generație pentru viață. Fiecare tânăr care își exprimă atitudinea pro-viață transmite bucuria vieții în jurul lui, în familie, printre colegi și prieteni. Și, asta e sigur, e molipsitoare! O demonstrează numărul tinerilor participanți care crește de la an la an. Aceasta se datorează nu doar activismului, ci esenței acestei atitudini. Atitudinea pro-viață este o atitudine pro-om, pro-societate. Iar cei credincioși își dau seama că este o atitudine pro-veșnicie: Mântuitorul Iisus Hristos ne spune despre lume că „Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10).

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s