Bioetica, o punte spre viitor


bioetica

Dragi cititori, cu câțiva ani în urmă, mai precis în ediția Mesagerului din mai-iunie 2011, făceam referință pentru prima dată la Curtea neamurilor, structură voită de papa Benedict al XVI-lea pentru a înlesni dialogul dintre credincioși și ne-credincioși. Mai apoi, în 2012, întrucât același pontif convocase, la sfârșitul lui 2011, Anul Credinței (vezi Scrisoare apostolică „Porta fidei”), Curtea neamurilor avea să devină o rubrică a revistei, menită să ne familiarizeze cu argumentele celor ce nu cred în Dumnezeu și, în același timp, să ne ajute să înțelegem mai bine care sunt fundamentele credinței noastre.

Au trecut mai bine de doi ani de când ne ostenim pe această cale a (re)cunoașterii celuilalt și cred că a sosit momentul să facem un ulterior pas, și anume acela de a încerca să punem în practică ceea ce am învățat, făcând alegeri ce, în ciuda provocărilor secolului XXI, ne-ar putea ajuta să ne apropiem de Cel care este „Calea, Adevărul și Viața” (In 14,6).

Albert Schweitzer, medicul-teolog care și-a desăvârșit iubirea față de Dumnezeu printr-o deosebită grijă față de lume, afirma: „În zilele noastre ne confruntăm cu o lipsă de cugetare caracterizată de un dispreț față de viață” (An Anthology, 260). Și tot el ținea să precizeze „etica nu este altceva decât respect față de viață” (ibid., 259). Într-adevăr, bioetica, după cum scria cu mult înainte un pastor protestant, „nu este doar o descoperire a timpurilor moderne. Un exemplu deosebit de impresionant al trecutului este figura Sf. Francisc de Assisi (1182-1226), cu a sa mare dragoste față de animale, cu a sa caldă simpatie față de orice formă de viață (…)” [Jahr Fritz, «Bio-Ethik: Eine Umschau über die ethischen Beziehungen des Menschen zu Tier und Pflanze», în Kosmos 24/1 (1927) 2].

Odată cu publicarea, în 1971, a cărții medicului oncolog Van Rensselaer Potter, Bioethics: Bridge to the Future (Bioetica, punte spre viitor), și grație fondării, în același an, a Institutului de Etică Kennedy de la Georgetown University, proiect ce se datorează în principal medicului obstetrician André Hellegers, bioetica devine „analiza sistematică a conduitei umane în domeniul științelor vieții și ale sănătății, în măsura în care această conduită este examinată prin prisma valorilor și a principiilor morale” (Reich Warren, The Encyclopedia of Bioethics, 1972).

Printre cauzele care au dus la nașterea disciplinei bioeticii amintim: delictele comise asupra deținuților din lagărele de concentrare naziste, progresul biomedicinii și accelerarea experimentelor științifice. Iată de ce Instrucțiunea „Dignitas personae cu privire la probleme de bioetică”, emisă în 2008 de Congregația pentru Doctrina Credinței, subliniază: „Fiecărei ființe umane, de la concepere până la moartea naturală, trebuie să-i fie recunoscută demnitatea de persoană. Acest principiu fundamental, care exprimă un mare „da” al vieții umane, trebuie pus în centrul reflexiei etice a cercetării biomedicale, de o importanță din ce în ce mai mare în zilele noastre” (nr. 1).

Adrian Măgdici, Mesagerul Sf. Anton, nr. 128, ianuarie-februarie 2015, p. 6

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: